“Realitatea romanesca: un copil rasfatat”

Cu toate ca nu imi place in mod particular sintagma “Global crisis will separate men from boys”, exista un graunte de adevar legat de maturitate despre care as vrea sa impartasesc cateva gânduri. Privesc criza nu doar ca pe un pretext de a face diferenta intre competenta si incompetenta; aceasta ar trebui sa fie o preocupare permanenta a fiecaruia dintre noi.

E adevarat ca nu excelam, ca neam, in gestionarea imediata a performantei, mai ales a slabei performante, tot din cauza lipsei de maturitate si a grijii pentru celalalt. Privesc criza ca pe un ragaz dat fiecaruia dintre noi spre o judecata mai limpede asupra a ceea ce avem de facut si asupra a ceea ce am intârziat sa facem. Este momentul unui reglaj necesar intre modurile de actiune impertinente si modurile de actiune etice. Am intâlnit oameni care se bucura de criza. Si o vad ca fiind eliberatoare. Un moment care elibereaza piata de abuz, care corecteaza comportamente inacceptabile in organizatii si care, in sfarsit, este menit sa redea echilibrul.

Pe undeva, realitatea româneasca de azi, poate fi privita ca un copil rasfatat. Un copil caruia i s-au permis toate si care nu a stiut care ii sunt limitele. Copil fiind, ti se permit obraznicii atata vreme cat sunt recunoscute ca fiind inocente. Cand, insa, acestea imbraca si un aspect de malitiozitate lacoma si premeditata, ele atrag, dupa o vreme daca nu imediat, o pedeapsa corectiva. Criza este aceasta pedeapsa corectiva.

Oricui crede ca nu se vor observa canile sparte sau parchetul zgariat, peretii colorati si gunoiul de sub pres si putem spune ca momentul unei priviri mai atente asupra faptelor trecute a venit.
Si, fara sa atribui un accent apocaliptic asupra acestor fapte, repet, a venit momentul in care organizatiile vor privi mai atent de ce pierd bani, de ce productivitatea este de cinci ori mai scazuta comparativ cu companiile similare din Occident, de ce avem zeci, poate sute de posturi infiintate (sau populate) peste masura si fara nici o noima, ce fac unii angajati in cele opt ore de munca sau de ce stau alti angajati cate douasprezece ore la serviciu.

Continuarea Articolului scris de Lavinia Tanculescu, manager human capital la Deloitte Consultanta o veti putea citi in numarul 185 al revistei Biz.
Lavinia Tanculescu este manager human capital la Deloitte Consultanta