Eppur si muove ! – ganduri despre o cariera in CSR

“Aleg, deci exist”, scria Doru Mitrana – Director Executiv al asociatiei MaiMultVerde pe blogul său. În lungul drum parcurs pentru a comunica şi a pune pe piedestal idei într-un domeniu specific este nevoie de decizii izvorâte din propriile simţăminte, iar modul în care alegem ne va influenţa pentru totdeauna traseul profesional şi personal.

Despre alegeri şi comunicare social-corporatistă în România, despre mentalităţi şi despre pasiuni – iată câteva puncte prin care Doru Mitrana a îmbinat tematica carierei şi cea a comunicării în zona mediu/social în interviul acordat echipei BizCampus Network.

BizCampus Network: Care a fost momentul în care ai simţit să te apropii de domeniul comunicării mediu/social? Ce te-a determinat să iţi doreşti să activezi în aceasta sferă?

Doru Mitrana: Povestea începe în ianuarie 2007, când m-am alăturat echipei Asociaţiei „Salvaţi Dunărea şi Delta” ca Manager de Proiecte CSR. Pot spune că totul a pornit de la experienţa mea în project management şi de la dorinţa personală de a vedea „companii cu faţă umană”, care, pe lângă rigoare, structură şi eficienţă, să arate şi implicare în viaţa comunităţilor în care activează şi în protecţia mediului. Văzând pentru prima oară Delta Dunării, pitorească, aşa cum o ştiam din albume sau documentare, dar în acelaşi timp îngropată sub gunoaie şi populată de oameni extrem de săraci, am concluzionat că asta vreau să fac: proiecte care să pună laolaltă nevoile oamenilor şi ale naturii, cu capacitatea companiilor de a rezolva sau ameliora aceste probleme. Şi pentru că toate aceste proiecte trebuiau să spună o poveste – pentru a atrage finanţările necesare şi pentru a fi preluate de o presă prea puţin interesată de mediu la acea vreme – am ajuns, involuntar, pe tărâmul comunicării.

BCN: Când ai făcut primii paşi în acest domeniu te-ai gândit să iţi construiesti o cariera?

D.M.: Văd cariera ca fiind mai degrabă o consecinţă decât un scop pe care îl urmăreşti şi pentru atingerea căruia construieşti sistematic. La început m-am gândit că acest domeniu îmi place, îmi oferă raportul optim de constrângere şi libertate, mă reprezintă şi îmi asigură cadrul în care pot să valorific ceea ce ştiu să fac şi să învăţ ceea ce nu ştiu încă. Şi azi gândesc la fel, sunt în cotinuare fidel promisiunii pe care mi-am făcut-o acum trei ani: să intersectez probleme cu soluţii, iar din asta să iasă poveşti, exemple de urmat, şi o lume puţin mai bună. Îmi propun să fac acest lucru, şi dacă voi reuşi voi fi mulţumit. Iar dacă, într-o bună zi, toate acestea vor sfârşi prin a constitui o carieră, voi fi, o dată în plus, mulţumit.

BCN: Cum era privit domeniul comunicării pe zona mediu/social în momentul in care ai inceput saăactivezi pe aceasta piaţă în România? În 2007 implicarea companiilor în cauze sociale sau de mediu începea să fie privită ca element de diferenţiere. Purtătoare ale ”virusului” CSR, chiar înaintea ONG-urilor, au fost agenţiile de publicitate care au văzut potenţialul de comunicare al acestor demersuri. Ele au acreditat sintagma ”campanie de CSR”, parafrazând campaniile de comunicare, de advertising sau PR. Alte două pârghii au contribuit decisiv la fixarea responsabilitatii sociale: politicile de CSR ale multinaţionalelor, impuse şi la nivelul filialelor de la noi, şi legea sponsorizării, care permite deducerea costurilor acţiunilor sociale, într-un anumit cuantum, din impozitul pe profit.

BCN: Ai intâmpinat dificultăţi în încercarea de a te impune sau de a aduce schimbări în mentalitatea societăţii de atunci?

D.M.: Atât la “Salvaţi Delta” cât şi la MaiMultVerde ne-am propus să schimbăm, făcând : dacă ne-a deranjat gunoiul din Deltă sau din alte locuri din ţară, ne-am dus şi le-am strâns, sau am promovat colectarea selectivă. Dacă ne-a îngrijorat starea pădurilor, ne-am dus şi am plantat. Când am ajuns la concluzia că ne-ar fi mai bine dacă am avea mai multe biciclete în oraş, am început să mergem cu bicicleta şi am înfiinţat Cicloteque, primul serviciu de închirieri biciclete din România. Preocuparea noastră principală nu a fost niciodată să schimbăm, ci să facem, pentru că faptele în sine reprezintă o schimbare. Faptul că, în aceşti trei ani, mii de oameni ni s-au alăturat, mă face să cred că modelul pe care l-am ales este corect şi că nu există forţă de schimbare mai puternică decăt forţa exemplului.

BCN: Cum este privit acest domeniu în ziua de azi şi, implicit, implicarea oamenilor pe acest palier al comunicării?

D.M.: Implicarea socială este o chestiune de alegere personală. Poţi alege să ignori, să raportezi neutru, să lauzi, să critici, să te alături unor proiecte sau să iniţiezi propriile acţiuni. Poţi sta pe margine sau te poţi implica, cu vorba sau cu fapta. Poţi face acest lucru în deplin anonimat, în cercul restrâns al familiei sau al grupului de prieteni, sau poţi face asta la nivel macro. Eu, echipa MaiMultVerde şi toţi cei care ne sunt alături – voluntari, companii, vedete, jurnalişti, autorităţi publice – am ales faptele cu impact dar şi cu poveste, şi aş zice că aceasta este cheia reuşitei noastre, elementul care ne diferenţiază. Sunt mulţi cei care, la nivel social, fac lucruri minunate de care nu află nimeni dar şi mai mulţi care fac doar poveşti.

BCN: Faci parte din echipa fondatoare a asociaţiei MaiMultVerde, fiind Director Executiv în cadrul acesteia. Cum a luat naştere această asociatţe şi care este povestea din spatele acestei inţiative transformate in realitate?

D.M.: Finele lui 2007 ne aducea – pe mine, Dragoş Bucurenci şi Andreea Höfer – în postura de a alege între lobby şi CSR. Asociaţia “Salvaţi Delta” reuşise să exceleze în ambele domenii în acel an, dar nu o dată cele două arii se călcaseră pe picioare. Nu poţi azi să organizezi un protest, iar mâine să inviţi aceeaşi instituţie să-ţi devină partener într-un proiect. Atunci am ales să lucrăm cot la cot cu companiile şi autorităţile şi să lăsăm alte ONG-uri să acopere rolul de watchdog, de aripă militantă a societăţii civile, un rol deloc uşor şi la fel de important. Un alt motiv al înfiinţării MaiMultVerde a fost dorinţa noastră de a aborda probleme de mediu din toată ţara, nu doar din Delta Dunării.

BCN: Îţi concentrezi eforturile în domeniul eco şi al comunicării responsabilităţii social - corporative de mai bine de 3 ani. Care sunt insatisfacţiile resimţite în tot acest timp şi satisfactiile care te-au determinat să perseverezi?

D.M.: Sunt nerăbdător din fire, de aceea insatisfacţia e legată de viteza cu care se mişcă lucrurile. “Eppur si muove” (Şi totuşi se mişcă), zicea Galilei, şi de aici vin satisfacţiile şi dorinţa de a continua. Dacă astăzi se deschid noi şi noi centre de închirieri biciclete, apar containere de colectare selectivă în tot mai multe locuri, companiile nu mai concep viaţa fără responsabilitate socială, se organizează acţiuni de împădurire în fiecare primăvară şi toamnă, media e plină de eco, dacă astăzi se poate sta pe iarbă în parc (serios, până anul trecut era interzis), voluntariatul e pe buzele tuturor, iar în parlament se discută chiar o nouă lege a voluntariatului, dacă toate acestea se întâmplă la doar trei ani de la momentul la care am început, înseamnă că munca mea, a MaiMultVerde şi a tuturor celorlaţi oameni care activează în acest domeniu nu e în van, şi atunci aleg să merg mai departe. Aleg, în acelaşi timp, să nu fac din neîmpliniri motive de a renunţa ci obstacole de depăşit în continuare.

BCN: Consideri că evoluţia CSR-ului şi implicit a canalelor de comunicare care promoveaza cauzele eco în România reprezintă un argument puternic pentru acei tineri care doresc sa îşi dezvolte o carieră în acest domeniu?

D.M.: Consider că principalul argument pentru cei ce vor să activeze în orice domeniu, iar cel al responsabilităţii sociale nu face excepţie, trebuie să fie preopcuparea reală pentru acel domeniu. Nu poţi fi convingător – nici ca om de comunicare, nici ca inginer, manager de proiect, economist sau artist – atunci când te aventurezi într-o zonă în care nu crezi. Mai mult decât în orice alt ”sector”, în cel social (incluzând aici şi protecţia mediului), absenţa convingerii sau a pasiunii, se vede de departe, iese la suprafaţă ca uleiul pe apă. Aş încuraja pe oricine, ca înainte de a se „înregimenta”, să încerce, să experimenteze, să se implice: ca voluntar la o acţiune, ca stagiar într-o organizaţie sau ca iniţiator al unei acţiuni proprii. Aşa va putea vedea ce domeniu i se potriveşte, cu care rezonează, şi în care are cele mai mari şanse de autenticitate.

BCN: Care crezi că sunt ingredientele de succes pentru o carieră în acest domeniu?

D.M.: Preocuparea reală pentru domeniul social , dublată de cunoştinţele specifice profesiei, urmărirea simultană a impactului social şi a impactului de comunicare.

BCN: Ce sfaturi le-ai da acelor tineri, aflati la început de drum, care doresc să aducă schimbări în domeniul comunicării mediu/social?

D.M.: Just Do It!