Dezvoltarea personala in vreme de criza

Viorel Panaite, partener la firma de training si consultanta in resurse umane Human Invest, vorbeste despre schimbarile aduse de criza in dezvoltarea personala

Ce inseamna sa investesti in tine in contextul crizei economice, din perspectiva programelor de training si dezvoltare profesionala si personala?

Criza economica prin care trecem a aratat sau va arata multora dintre noi ca perioadele de crestere economica, cand lucrurile merg aproape de la sine, nu sunt permanente! Astazi, orice organizatie este tot mai ferma si mai determinata decat anii anteriori sa taie sau sa inlocuiasca procesele care nu sunt sanatoase si nu ofera valoare. Suntem asemeni unui individ supraponderal care trebuie sa slabeasca, ca sa nu sufere o noua criza de inima si mai puternica. Ce face pentru asta: printre altele, trebuie sa uite vechile obiceiuri si sa invete cum sa traiasca un alt stil de viata! Si, mai mult decat orice, sa ia acest proces foarte in serios, cu multa disciplina. Preocuparea pentru educatia continua si de calitate aduce creativitate, ne face sa intelegem mai bine noul context, sa ne adaptam si sa “slabim” mai repede.
Cred ca majoritatea surselor si programelor de invatare cautate pana acum sunt unele traditionale, de tipul trainingului intern, sesiuni de curs cu furnizori de training sau diplome de MBA. Cu toate ca nu neg plusul pe care il adauga aceste modalitati de pregatire, cred ca putini ne-am pus cu adevarat intrebarea despre valoarea pe care ne-o aduc acestea: “Ce anume ma face un profesionist valoros, un om valoros?”
In plus, ne-am obisnuit sa lasam responsabilitatea dezvoltarii pe seama angajatorilor, fie prin zile de training platite de companie, MBA-uri sponsorizate sau certificari profesionale. Intre toate aceste oportunitati disponibile, am uitat sa ne analizam pe noi insine, sa ne intrebam care sunt zone in care vrem sa ne dezvoltam (nu cele in care ne spune compania ca trebuie sa facem asta) si sa cautam activ oportunitati care sustin obiectivele noastre personale pe termen lung.
Asa ca as spune ca in acest context de criza economica, sa investesti in tine inseamna sa iti asumi responsabilitatea propriei evolutii, sa analizezi introspectiv ce anume te face mai valoros si sa cauti proactiv modalitati de invatare in aceasta directie.

Care este latura vietii profesionale si personale in care trebuie sa investesti mai mult acum? Cat din investitia in sine trebuie sa fie acum orientata catre latura profesionala si cat catre cea personala?

Pentru mine, cuvantul de ordine in aceste zile este “corelatia”: cum “corelez” lucrurile pe care le fac, astfel incat sa pot contribui cat mai mult la transformarea mediului in care traiesc si sa ofer o valoare cat mai mare? Multi dintre noi (dar putini au curajul sa recunoasca – din diverse motive) isi pun in aceste zile intrebari de genul “Cine sunt eu?”, “Care sunt valorile mele?”, “Cine doresc sa fiu cu adevarat?”, “Cum pot sa aloc mai mult timp pentru ce este important pentru mine?”, “Cum pot sa insanatosesc si sa dezvolt mediul in care lucrez si imi petrec multe ore din viata?”. A cauta programele care te ajuta sa corelezi aceste raspunsuri cred ca este cea mai buna investitie posibila: cu rezultate atat in plan personal, cat si in plan profesional.
Mai specific, cum timpurile nu ne mai permit sa nu ne schimbam, abilitatea catre care m-as concentra si la nivel personal si profesional este capacitatea de adaptare. Lumea in care traim este o lume in care a avea doar expertiza pe domeniul tau, a fi un “specialist” bun, nu mai este decat punctul de start si nicicum modalitatea prin care se poate castiga batalia. Ganditi-va ca traim intr-un context destul de precar si lupta este relativ inegala. Nu reusim sa ne definim foarte corect “adversarul” si, in plus, pare mult mai “mare” decat noi.
In ce as investi eu: intr-o retea puternica de oameni faini care imi impartasesc si valorile, aspiratiile, dar si temerile, stimulandu-ma sa merg inainte. Daca nu am reteaua respectiva (multi nu o avem) as incerca sa gasesc niste medii de invatare “non-corporatiste” si sa mi-o creez. In al doilea rand, as incerca sa ma cultiv pentru a deveni mai creativ in strategia personala, mai abil la nivel de interactiuni si relatii interpersonale. As incerca sa surprind cu idei noi (expunandu-ma la ele in medii din afara biroului) si cu abordari non-conformiste, adaptate realitatii “vitrege” de azi.

Cum se redefineste succesul in contextul actual al crizei?

De exemplu, un numar mic de companii erau preocupate sa implementeze cu adevarat un proces de invatare intr-o organizatie. Multe se limitau la sesiunile de training in sala si atat. Nu apareau schimbari vizibile. Iar asta nu mi se pare a fi responsabilitate fata de misiunea proiectului respectiv.
In alta ordine de idei, in aceste vremuri in care nu mai putem vorbi de cresteri procentuale de doua cifre, de mariri salariale sau de marje de profit mari, realitatea ne spune ca nu vom mai exista pe piata daca nu reusim sa producem valoare. Atat companiile cat si indivizii sunt supusi unui nou tip de presiune – acela de a produce ceva valoros, de a fi relevanti pentru clientii lor, pentru partenerii de afaceri, pentru consumatori.
Privind la nivel personal, convingerea “trebuie sa fii de neinlocuit” se transforma in “trebuie sa aduci valoare”. Stii ce te face valoros(oasa), cum anume esti relevant(a) pentru angajatorul tau, pentru clientii tai, atat externi cat si interni?

In ce masura pot fi considerate, actualmente, programele de training pe creativitate, inovatie sau time management o investitie “profitabila” in propria persoana? De ce?

Orice program de training de calitate ar trebui sa genereze solutii noi, creative si inovative in organizatie, odata ce un participant s-a intors la locul de munca. Nu doar programele enumerate mai sus, in intrebare. De exemplu, o schimbare curajoasa a unor lucruri in procesele de conducere ale unui departament sau in stilul personal de management, dupa un program de leadership, ar putea arata o contributie uriasa la eforturile de schimbare ale companiei!
Cred ca toate cursurile de soft-skils sunt utile in aceasta peirioada. Bineinteles, cel mai utila ar fi o intalnire cu un consultant inainte de a opta ferm pentru un anumit program si care sa ne indrume in a prioritiza investitia de timp si energie personala. In Human Invest de exemplu, nivelul de interactiune cu indivizii din cursuri a crescut semnificativ pentru ca este primul moment in care, cu adevarat, responsabilitatea si proactivitatea individului de a se dezvolta cantareste mai mult decat simpla angrenare in sistemul educational al organizatiei.

Care credeti ca sunt beneficiile programelor de training din punct de vedere al vietii personale? In ce masura pot ajuta cursantii sa echilibreze mai eficient balanta work-life? De ce?

Cred ca atunci cand vorbim despre invatare, mai ales in zona de soft skills, ea nu se adreseaza eului de la birou si atat. Din punct de vedere al personalitatii, motivatiei si aspiratiilor suntem aceeasi persoana si la munca si acasa, si mi se pare fortat sa spui ca un curs e doar pentru “la birou”. Cele mai faine exemple care imi vin in minte sunt doua: un participant in cursul de Leadeship Situational II care ne-a povestit despre cum a aplicat cu succes practicile manageriale din curs cu copii lui. Un al doilea este o participanta dintr-un curs de comunicare si influentare care mi-a marturisit ca isi intelege mult mai bine sotul si ca relatia lor s-a imbunatatit, in primul rand prin deschiderea capatata in curs si intelegerea la nivel mai profund a diferentelor si asemanarilor dintre ei doi.